Totul in viata organismelor are la baza modele. Fara aceste modele viata nu poate exista.
Aceste modele se regasesc si in sstructurile neuronale, in modul in care informatiile ajung din creier spre centrele de conversie (ce transfera informatia in actiuni).
Fluxul de date pe care corpul (masina) este il initiaza si transmite trebuie să fie pus în evidență, pentru ca deocamdata este necunoscut. Stim doar atat ca ne releva actiunile de baza din comportament dar avem nevoie de mult mail multe date.
În al doilea rând, trebuie să stabilim un model de comunicare (protocol) cu fluxul de date al mașinii și protocol care va permite comunicarea si receptionarea datelor.
Să presupunem că ne conectăm calculatorul la o rețea. Am conectat mufa rj45 în cardul de rețea și am setat protocolul tcp / ip. Avem conexiune la retea/wifi/etc. dar nu avem browser. Avem internet dar nu avem aplicatia. Cum putem folosi aceste resurse?
Presupunând că fluxul pe care îl primim este o imagine, un jpeg, va trebui să știm ce este un jpeg și dacă presupunem că fluxul este un jpeg, vom putea scrie o aplicatie care sa ne afiseze fotografia. Fara a sti ca acele date sunt o fotografie putem presupune ca sunt orice dar nu fotografii.
Dar dacă fluxul pe care îl primim este altceva, un film? Ei bine, tratând fluxul ca jpeg, nu vom putea afișa fotografia nici filmului. Presupunând că fluxul este film, știind containerul și codecul vom putea să jucăm fluxul – film.
La fel cu fluxul provenit de la mașină incredibilă, care este corpul uman. Punand in evidenta tipul de date vom putea incerca sa definim ce anume este hardcodat in acel flux.
Constantin Costescu