M-am tot ocupat in ultima vreme cu lucruri destul de “grele” care nu mi-au facut neaparat placere dar au hranit setea si foamea, nu neaparat ce de cunoastere.
Inteligenta artificiala merge pe calea ei si ceea ce se vede nu cred ca poate fi mai mult decat un spectacol despre care aproape orcine vorbeste si habar nu are ce spune.
Nu asta conteaza ci modul in care aceasta chestiune si “minune” tehnologica vine ca buzduganul Zmeului cel fioros si ceva mai nedeprins cu AI.
Fara a dezvolta cele ce urmeaza constat ca daca ai facut dreapta sau stanga spre ecuatiile deep learning, functii de cost, gradienti de parametrizare, probabilitati, deja vorbesti singur ca Gica la intalnirea cu asgarzii.
Dar ce este minunat este ca populatia nu se lasă si dezbaterile continua, ca un comentariu la un meci de fotbal care a fost la un moment dat in direct.
N-am idee cum are sa se acomodeze omenirea la AI cand observ ca NI, inteligenta nativa, este in cadere. La drept vorbind, nici nu-mi mai pasă.
O explicatie ce-mi vine in minte dupa atata vreme este ca atata vreme cat țării nu-i pasa de populatie si ea, populatia, si-a dat seama ca nu-i pasa prea mult de țară. Fireste ca fiecare are explicatia lui.
Cercetarile mele in domeniu neural sunt pe calea fireasca unei asa evolutii, adica merg dupa buget, fara stres si in nici un caz sacrificii. Am facut asta, imi ajunge, inca am stoc de apa de gură. Totodata am gandit că atata vreme am luat ceva familiei si acum firesc si moral imi pare sa returnez.
Daca ne ajută Dumnezeu sa pricepem si sa intelegem iluziile acestor vremuri, poate ca mai avem o sansa, desi nu mai cred in asta de ceva vreme. Asta nu conteaza cat fiecare este pe cont propriu.
De scris as mai citi, daca n-as vrea sa inchid mai repede si sa ma reped spre capitolele ramase in stand by.
In rest, Doamne, fie voia ta!