POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.
Deduc din definitia de mai sus ca politica este o stiinta.
Logica imi spune ca daca am fost in stare sa-mi dau seama cum se pot reconfigura structurile neuronale pentru a se putea reconstrui si reconfigura, imi pot da seama si de stiinta de a guverna un stat astfel incat sa se poata renaste si a se vindeca.
In definitia data de dex ma pune pe ganduri urmatorul paragraf “relatii politice”, “dibacie, abilitate in atingerea unui scop…”
De ce definitia nu clarifica afirmatia astfel sa fie “dibacie in arta de a guverna”?
Se pare ca definitia este corelata cu practica, astfel incat scopurile sunt dictate de relatii, relatii definite langa constiinta politica.
Incerc sa-mi dau seama daca am o sansa reala sa fac parte din aceaste structuri stiintifice.
Dupa o privire de ansamblu asupra definitiei politica inseamna o activitate nedefinita ce are ca scop organizarea si conducerea unei comunitati si prin care se mentine ordinea interna si se garanteaza securitatea externa a comunitatii.
Cum se face asta nu stim, dar nu putem cere unei definitii sa clarifice astfel de lucruri.
Am folosit un motor de cautare pentru a gasi instrumentele politicii dar rezultatele au fost pe alaturi, fapt ce-mi spune ca acest lucru este depasit de vremuri si ca de fapt sunt pe langa problema.
De aici deduc faptul ca politica actuala nu are legatura cu o logica a unor actiuni clar definite in definitia politicii, dar are legatura cu tot felul de normative, unele mai stufoase decat altele.
Sunt pierdut pe acest drum, drum pe care il credeam logic si bine structurat cum imi parea si definitia in primele ei cuvinte.
Omul stiinfic din mine deja are minute bune de revolta pentru ca deja sensul politicii nu mai este unul clar ci este nedefinit.
Cum as putea sa fac politica in aceasta noua intelegere a politicii?
Mai mult decat atat, cum fac politica cei care nu au reusit sa inteleaga lucruri simple, banale in scoala, dar acum ei se ocupa cu arta de a guverna un stat, o comunitate.
Incerc sa ma desprind de aceasta logica pasagera si realizez ca nu exista de fapt o modalitate dupa care comunitatea sa fie guvernata. Fix ca intr-o familie unde fiecare, daca vrea, face ce doreste.
Trag de aici concluzia ca ce intampla intr-un stat, comunitate este de fapt suma algebrica a vointei tututor membrilor comunitatii.
Astfel redescopar principiul democratiei unde majoritatea supune si impune.
De exemplu, daca eu as fi avut doi frati mai mari care m-ar fi alergat de fiecare data de cate ori refuzam sa le aduc vin din pivnita, ce impresie as fi avut acum despre acest principiu? Cum le-as fi spun eu lor fara a risca vanatai “mai fratii mei, nu va puteti deschide mintea doar cu aburi de mancare si bautura in cap”.
Cata democratie ar fi incaput in acea discutie, fireste daca, cel putin teoretic, mi-as fi propus sa o derulez?
Practic zero democratie, pentru ca odata cu primul lemn in cap iti trece cheful de a mai schimba ceva in comunitate si o lasi asa cum este ea in starea naturala.
Dar trece vara si toamna dupa cules, votam in familie daca pe deal lasam tot vita de vie sa punem porumb si cartofi. Mama si cu mine era sa votam asa daca democratia nu s-ar fi terminat de cum a inceput.
Comunitatile respecta legea fractalilor astfel incat o mica parte este reprezentativa, fractalii fiind taticul paternurilor. Trag alta concluzie ca degeaba votez in fiecare an daca pe “deal” se vrea “vie” si nu “porumb”.
Cu aceste noi date stiintifice incerc sa leg lucrurile dar ele se complica din ce in ce mai mult.
Probabil ca stiinta politica nu are treaba cu stiinta si definitia este defecta. De fapt asa si pare pentru ca daca recurg la metoda reducerii la absurd cam toate problemele intampinate au solutie.
Ceea ce imi pare chiar absurd!
Astfel rezulta ca nu trebuie sa stii nimic pentru a face politica, nu trebuie sa ai habar de nimic pentru a face politica, nu este o stiinta ci o arta a ceva, ceva ce-mi este inca necunoscut.
E clar ca algoritmul meu a dat fail astfel ma intorc la preocuparile curente cu amaraciune ca o chestiune asa importanta nu a fost nici macar 1% lamurita.
Doar daca politica NU se face asa si tot ce a fost facut pana acum este gresit. In aceasta ipoteza imi pot valida 100% teoria dar asta schimba fundamental paradigma.
Poate ca am gasit formula de succes, dar de unul singur nu pot decat sa o uit cum am facut si cu alte lucruri descoperite.
Numai de bine.
CC
15 August 2021