
Omul pe care-l vad in fiecare zi, de care aud zilnic pe social media si retelele profesionale tip linked in, este omul care se comporta fix ca un model overfit.
Acesta preia articole, video, le distribuie si nu-i pasa de ce este in jurul lui pentru ca el este un neuron intr-un layer.
Isi face treaba fara sa gandeasca, executa automat taskul si scuipa cu nesat output-ul, de cele mai multe ori row, adica share.
Nu mai analizeaza de fapt ce este cu informatia, de unde vine, ce rol are, daca aceasta este plasata spre stiinta sau contra ei.
Se multumeste cu cativa like si asta e motivarea sa continue sa-si multumeasca layer-ul urmator, fara sa-l intereseaza acuratetea si loss-ul.
Stie ca este “vazut” bine de ceilati ce aspira sa fie si ei parte din structura si asta il motiveaza sa nu-si piarda vremea gandind ci executand ce are de executat.
Acesti oameni sunt in toate pozitiile societatii, societate care functioneaza pe un model ce nu mai are nimic in comun cu binele tarii, cu sanatatea oamenilor, cu grija fata de populatie.
Astfel acest joc dement in care o tara pare a fi condusa de un model este de fapt autodistrugere.
Doar cand un alt model construit anume si care sa tina seama de hold out, cross-validation, data augmentation, feature selection, remove layers, dropout, ar putea sa reconstruiasca ce s-a pierdut.