In anii 2007-2008 aveam primele discutii despre dezvoltarea proiectului NSR ce urma sa decodifice matrici de date spre a oferi maparea anatomo-patologica a pacientilor.
Era un fel de SF si de fapt asa a si fost privit de multa lume, pentru ca toti cei care vorbesc acum la telefon nu-si puteau imagina asta acum 50 ani sau 100.
La fel cum unii nu si-au inchipuit ca un senzor aplicat pe scalp poate determina starea neurologica a unui pacient, pana cand unui om i-a venit o idee si dupa ce a asta prin sertarele vietii ani de zile, a ajuns sa fie electroencefalograful.
Scopul NSR este de a avea access la harta anatomo-patologica a pacientului, acest lucru facand posibila orice tip de testare si mai mult decat atat, testarea non-invaziva.
Mintile destepte prefera sa sa inveasteasca munca in descoperire si mai putina activitate in rutina, pe cand celelalte prefera fix invers.
Astfel avem astazi aceleasi proceduri de zeci de ani, aceleasi drumuri pe care medici si pacienti le parcurg, rareori impreuna.
NSR ofera nu doar un test non invaziv la orice tip de afectiune ci si metoda prin care orice afectiune poate fi monitorizata.
Revenind la realitate, ne bagam chestii in nas spre a ne testa sau putem scuipa dar fara prea multa acuratete.
Mancam ce-am pregatit sau dormim cum ne pregatim asternutul.
Sa nu murim de insomnie, zic.
CC